Un an nou-2013

  Ideea de an nou, deja imi da o senzatie de un nou inceput, de noi incercari, de noi lupte, de noi iubiri, de noi  dezamagiri si de noi provocari. 
  Anul asta, am invatat o multume de lucruri si am intalnit multe persoane minunate; am realizat ca unele persoane imi sunt mai aproape, chiar daca nu vorbesc cu ele zile intregi, decat altele cu care vorbesc zilnic; am invatat ca nimic nu dureaza o vesnicie si totul pleaca la un moment dat; am invatat ca iubirea exista acolo unde este primita si ramane daca nu o lasi sa plece; am invatat ca lucrurile bune vin doar la cei care merita; am invatat ca trebuie sa lasi persoane dragi sa plece, daca vrei sa intre in inima ta unele mai bune; am invatat ca daca iti ceri iertare, nu esti mereu iertat, cine te iubeste, te iarta fara sa spui vreun cuvant; am invatat ca uneori singurul prieten esti tu; am invatat ca oricat de multi prieteni ai avea, trebuie sa stii sa ii pastrezi in viata ta, doar pe cei adevarati. Am invatat o multume de lucruri, de care sper sa tin cont. Dar cel mai important lucru, l-am invatat de la profesoara mea de engleza: "Orice ai face, sa lupti cu toata forta pentru cel mai important lucru...TU!"
  Cum anul care a trecut nu a fost deloc bland cu mine, doar dupa ce a intrat spiritul sarbatorilor in el :)), sper din tot sufletul ca anul care vine sa fie mult mai bun cu mine. 
  Azi, pentru ca se implineste un an de cand s-a intamplat un lucru care mi-a schimbat radical viata, gandirea si sentimentele, vreau sa las in spate tot ceea ce inseamna trecut trist si sa imi pastrez in viata doar lucrurile care ma fac sa zambesc. Vreau sa invat usor sa apreciez tot ceea ce am si sa incetez sa dezamagesc persoanele la care tin enorm. 
  UN AN NOU FERICIT, PLIN DE BUCURII SI IUBIRE!

Visand la printi

  Ma gandeam sa scriu despre "visul" meu in legatura cu iubirea.
  Nicioata nu am vrut un print pe cal alb. Nici cand eram mica nu imi placeau basmele. Mereu am vrut doar un baiat care sa ma iubeasca neincetat si care sa aiba grija de mine.
  De catva timp, cand mai am putin si fac 17 ani, am inceput sa visez la printi pe cai albi. Eu cred ca sunt o persoana realista, dar totusi, astept un "print" (care sper sa poarte adidasi :)) ), pe un cal alb(care sper sa fie negru :)) ).
  Mi-as dori pe cineva care sa se prosteasca cu mine, chiar daca se uita toata lumea, am nevoie de cineva care sa imi spuna cand gresesc si sa ma ajute sa imi indrept greseala, am nevoie de cineva care sa ma imbratiseze cand imi e dor si sa ma aduca pe calea cea buna, atunci cand sunt sunt confuza.
  As da totul pentru cineva care sa ma iubeasca si sa avem grija unul de altul. As renunta la viata pe care o am, as renunta la prieteni, la familie, la tot, doar ca sa stiu ca voi fii toata viata alaturi de cineva caruia ii pasa de mine, care sa ma tina in brate cand imi e frig si frica, sa il tin in brate cand simte nevoia de iubire sau cand pur si simplu vrea o imbratisare.
  As sta in mijlocul unui razboi, pe o stanca in mijlocul unui ocean, pe varful unui munte sau in mijlocul pustiului, numai sa stiu ca sunt acolo cu persoana pe care o iubesc si care ma iubeste.
  As lupta ani de zile, fara niciun rezultat, daca as stii ca acea persoana ar lupta pentru mine in aceeasi masura. Mi-as da viata pentru cineva care m-ar mangaia pe obraz si mi-ar spune "Maine, totul va fii bine!", chiar daca stie ca nu va fi, dar simte nevoia sa ma vada zambind. As sacrifica fiecare particula de fericire, ca sa vad acea persoana zambind, sa o vad fericita si simtindu-se implinita alaturi de mine.
  Dar deocamdata inca imi astept printul care va aparea pe cal...

Prieteni sau iubiti?!

  Nu am mai postat de mult timp ceva, asa ca m-am hotarat sa scriu ceva. O prietena mi-a dat o idee, asa ca o sa o dezvolt si sper sa iasa ceva frumos.
  O sa vorbesc despre persoanele care se indragostesc una de alta, dar totusi, nu sunt impreuna.
  Cred ca ati vazut cu totii doua persoane, care se vede de la o posta ca sunt indragostite una de alta, dar cele doua persoane, sunt singurele care nu vad acest lucru. Stau aproape tot timpul impreuna, rad, se tachineaza, vorbesc tot timpul, gasesc orice motiv pentru a se baga in seama si pentru a sta cu una cu alta si, evident, tin una la alta.
  Dupa parerea mea, sunt cateva motive pentru care se intampla asta:
~ Una din cele doua persoane este indragostit (si) de altcineva. Aici intra persoanele care ori cred ca cealalta persoana ii considera doar prieteni, iar sentimentul sa fie reciproc, fie le face placere prezenta celeilalte persoane, dar sentimentele pentru alta persoana sunt mai puternice.
~ Una dintre persoane a aflat ca cealalta persoana nu vrea o relatie. In cazut asta trebuie sa se asigure sentimentul de simpatie nu este reciproc. Este posibil ca cealalta persoana sa ii fi refuzat pe altii, pentru acea persoana. Aici, prima persoana ar trebui sa fie absolut sigura ca persoana de care sunt indragostiti nu ii plac, daca nu, sa riste.
~ Una dintre persoane a avut un trecut trist. Aici cele doua persoane sunt indragostite reciproc, dar una dintre ele a suferit prea mult in trecut, iar acum ii este frica sa mai intre intr-o relatie, ca sa nu fie dezamagit din nou.
~Una sau ambele persoane nu vor sa strice relatia de prietenie dintre ei. Aici consider ca daca cele doua persoane chiar se plac, ar trebui sa riste. Daca sunt chiar prieteni adevarati si vor fii impreuna, daca se vor despartii, dupa un timp de pauza, vor putea fi din nou prieteni.
~ Ei sunt doar prieteni, dar ceilalti vad in mod gresit prietenia dintre ei. Aici cei doi se inteleg prea bine, iar altii nu inteleg prietenia dintre ei si considera ca ei se plac.

  Eu una, cred ca daca esti indragostit cu adevarat, vede toata lumea si nu trebuie sa demonstrezi asta. Daca ai ocazia sa iubesti, trebuie sa risti, oricare ar fii pretul. Pentru ca iubirea e cel mai frumos lucru.
  Iubirile vin si pleaca, dar o iubire adevarata vine, dar nu se duce niciodata. Asa ca orice sacrificiu ar merita.
  Unii asteapta miracole, altii printi pe cai albi s.a., dar atunci cand "printul" nostru vine, fie ca apare pe un cal alb, fie ca apare in tenesi, fie ca apare din intuneric sau din ploaie, trebuie sa il pastram alaturi.
  Fiecare viseaza la propria iubire perfecta si la toti va aparea, dar pentru asta trebuie sa riscam, sa incercam si sa luptam.

Ganduri

  Eu. Desi nu arat, sunt o persoana fericita. Fericita ca am familia langa mine, un caine care ma iubeste orice as face si niste amintiri frumoase, cu niste oameni care au fost odata speciali. Niciodata nu am fost buna la impartasirea sentimentelor sau la aratarea lor. Le-am simtit pentru mine. Cine a stiut sa le descopere si sa ma descopere si pe mine, inca e alaturi de mine. Cine nu, a plecat. 
  Desi unele persoane pareau sa ma cunoasca mai bine decat mine, stiau doar ceea ce stia toata lumea. Chiar daca dezamagirea a fost imensa atunci cand persoanele la care am tinut au plecat, sunt o fata puternica si am stiut sa trec peste. Si intotdeauna o voi face. Desi pierdeam noptile plangand sub perna, am preferat sa nu spun asta nimanui. Nu am nevoie de "mila" cuiva caruia nu ii pasa.
  Probabil din acest motiv m-am obisnuit sa imi si resping toti prietenii pe care mi fac. Pentru ca stiam ca mai devreme sau mai tarziu, daca ma atasez de ei, ma vor dezamagii. Mereu traiesc cu impresia ca ce e prea mult strica, asa ca fiecare prietenie mai stransa, o stric. Asta sunt eu.
  Probabil de'asta si cand am avut singura mea relatie, cand a inceput sa devina mai serioasa, am facut lucruri ca sa o stric. M-am speriat de iubirea pe care o simteam. Am fugit de ea.
  Poate pentru ca imi e teama de iubire, am nevoie doar de cineva care sa ii pese daca ma trezesc a doua zi si sa imi spuna "Noapte buna!", gandindu-se ca nu poate adormi daca nu sunt ok. Nu vreau sa ma iubeasca, vreau doar sa imi fie alaturi si sa ma sustina.Am nevoie de cineva care sa ma scoata la o plimbare si sa ma tina in brate daca imi e frig, in loc de cineva care sa ma scoata la un suc si sa imi dea geaca daca imi e frig. Am nevoie de cineva care sa ma invete in timp ce e iubirea, nu sa mi-o ceara. Am nevoie de cineva care sa imi cante, chiar daca are o voce oribila, doar sa ma faca sa zambesc. Am nevoie de cineva cu care sa imi pierd timpul degeaba, ramanand cu amintiri placute. Am nevoie de cineva care, chiar daca imi va frange inima, se va intoarce la mine; doar daca esti ranit simti ca treiesti cu adevarat. Am nevoie de cineva care are nevoie de mine. 

Alexandra P.

Singuratate

  Mi s-a intamplat de cateva ori, dar abia acum mi-am dat seama ce se intampla cu mine. Si realizez ca asa se intampla mereu, mereu, mereu.
  De ce atunci cand avem cele mai multe motive de a fi fericiti, cand ne simtim iubiti si simtim ca nimic nu ne mai lipseste, se intampla ceva si tot ceea ce ne facea fericiti, dispare? De ce dispare? De ce nu ramane? De ce?
  Si apoi, de ce am nevoie sa fie cineva langa mine, ca sa fiu fericita? Singuratatea iti ofera mai multa libertate. Mai multe alegeri. Mai multe oportunitati. Poti fi fericit si singur.
  Oare?
  Daca ne era atat de bine singuri, de ce atunci cand stam in pat seara, inainte sa adormim, ne tot gandit la o anumita persoana si daca am facut ceva in ziua respectiva ca sa ajungem mai apropiati de ea? Dar oare ar merita efortul sa luptam pentru acea persoana, daca nici macar nu ne raspunde macar la acel banal buna?
  Oare cine a incercat macar o data sa renunte la o anumita persoana pentru ca simtea ca e cea mai mare greseala sa se gandeasca in continuare la ea, chiar daca simtea sa ar smulge o bucata din suflet cand ar uita acea persoana? Fara sfatul cuiva, fara opinia cuiva. Din propria initiativa?
  Oare cine a incercat macar o data sa aleaga o persoana de care chiar se simte iubita si sa renunte la cea careia nu ii pasa nici macar daca se simte ok.
  De multe ori ma simt bine singura, iar apoi mi se face dor de cineva. Iar cand sunt alaturi de acea persoana, se intampla ceva si nu mai exista si a doua oara acel moment. De ce?

Lucruri pe care obisnuiam sa le fac

  Obisnuiam sa cred ca nu am nevoie de el, ci doar de cineva care sa imi fie mereu alaturi.
  Obisnuiam sa cred ca as putea fi fericita langa oricine care ma iubeste, dar nimeni nu ma poate iubi ca el, iar eu nu pot iubi pe nimeni ca pe el.
  Obisnuiam sa cred ca viata o sa mearga mai departe in sensul bun fara el, dar in fiecare zi in care nu vorbim, imi face inima sa cada in genunghi.
  Obisnuiam sa cred ca l-am iubit, dar iubirea nu cere sa se schimbe.
  Obisnuiam sa cred ca m-a iubit, dar iubirea nu lasa sa plece si nu e indiferenta.
  Obinuiam sa cred ca am nevoie de iubirea lui, dar defapt am nevoie de el.
  Acum obisnuiesc sa cred ca ceea ce a fost intre noi mai are o snsa, dar stiu ca totul s-a sfarsit.

Alexandra P.

Amintiri si dezamagiri

  Musc cu dezamagire dintr-o jumatete de mar si ma gandesc cu melancolie la trecut. Ma simt dezamagita de mine, asa cum nu m-am mai simtit niciodata. Ma simt dezamagita pentru ca nu am putut niciodata sa spun direct ceea ce simt... sa arat. Poate ca am fost orbita de fericire si de iubirea pe care o simteam  din partea celor dragi. Asta m-a facut sa ocolesc demonstratiile de care probabil altii aveau nevoie. Nu am acordat destula atentie nevoilor celor iubiti, iar acum "cersesc" iubire din partea celor carora, odata, le-a pasat. 
  Niciodata nu m-am simtit atat de singura. Atat de fara prieteni si fara cineva care sa ma stranga in brate. De cand el a plecat, nu m-a mai imbratisat nimeni cu atata caldura, incat sa simt ca explodez de fericire. Simt cum golul din stomac, pleaca si hoinareste prin fiecare vas de sange, pana ajunge la inima, unde determinat de acrele sentimente de singuratate si dulcile sentimente de iubire, pleaca din nou in stomac.
  Nu am crezut niciodata ca iubirea ma poate aduce la un stadiu atat de ridicat de slabiciune, atat de usor pe cat ma aduce la acelasi stadiu ridicat de fericire.
  Am dezamagit pe cine ma iubea, am iubit pe cine nu ma cunostea, am adorat pe cine ma barfea, am lasat balta pe cine avea nevoie de mine si am vrut pe cine nu vroia sa ma cunoasca.
  Imi pare rau ca am dezamagit si m-am dezamagit.
  As avea nevoie de o imbratisare atunci cand lacrimile alearga agitate pe obrazul meu.
  Dar sunt singura...

Copilul din padurea spanzuratilor

Pe- barca de vise, pe-un negru izvor,
Cu-n negru calau, iar eu visator,
Privesc in nestire copacii de gheata,
Din umbra noptii si pana-n dimineata.

Cu vantul domol coboara la mal,
Un copilas dulce cu ochi de cristal,
Se uita la mine cu-n zambet de sticla,
Iar glasul lui, inima imi ridica.

Cu parul in vant, ma striga pe nume,
Ma uit imprejur, ma simt strain in lume,
Ma uit inapoi, il vad iar pe el,
Inima imi moare, ramane un mister.

Calaul cu parul de lut ma conduce,
Iar vantul sfios la copil ma aduce,
Copilul ma mangaie cu zambetul dulce,
Iar vantul pe el langa mine il aduce.

Ma mangaie calm cu mana pe par,
Mi-atinge buzele, cu-n calm de visator,
Simt o durere in suflet si-n mine,
Dar simt si ca asta e numai de bine.

Apoi se retrage sfios inapoi,
Iar eu inca ii simt buzele moi,
Cand ochii deschid, vad ca a plecat,
In gand repet trista: "Inca un vis s-a spulberat".

Doar pentru tine

O bomba de vise si-un val de tristeti,

Imi stau pe inima din doua-n doua zile.

Cu gandul la el si dorul pe targa,

Inima mi-e-n genunghi, sentimente vrea sa stearga.

Lovita de ura, indiferenta si de dor,

Am unele zile in care-as vrea sa mor,

Dar mi-aduc aminte de sentimente ce-am in mine

Si-mi vine sa traiesc doar sa te mai vad pe tine.

Hai sa mergem undeva: pe luna sau pe stele,

Unde o sa fii unicul martor al vietii mele,

Sa imi vezi monotoni, fericiri, dar si tristeti

Si sa fi martorul sfarsitului propriei vieti.

Si vreau sa-mi spui, dar ca sa fie si promis,

De vom ajunge pe luna-mi vei da sa musc din paradis,

Iar mangaierea ta-mi va fi leac la durere,

Apoi as accepta o eternitate de tacere.

Alexandra P.

Vraja iernii

Un val de aer vine,
O clipa, apoi trece.
Cum ai plecat, stii bine
Si tu, la fel de rece.

Si cand doar vantul ma alina,
Simt ca tu poti pleca,
M-alina mai mult luna plina,
Decat imbratisarea ta.

Si parca te-as opri din drum,
Dar nu te vei intoarce.
Caci stiu c-orgoliul ti-e stapan,
De-aici pana la moarte.

Te las si plang si plang de dor,
De-o-mbratisare fina,
De gustul vremurilor duse,
Ce-acum n-o sa mai vina.

Ma-nec in amintirea vremii,
Cand mai eram doar noi,
Pe treptele lungi ale iernii,
Eram noi...amandoi.

Alexandra P.

Daca pleci, ramai cu mine

Pe-o foaie alba ca un fulg,

Imi scriu 6 pacate,

De celelalte 2 fug.

Sunt prea intunecate.

Morbid ma plimb prin ploi ne-atinse,

Prin fluturii de apa,

Gust mierea unor buze stinse,

Pana pamantul crapa.

Sfios ma uit in ochii tai,

O clipa. Apoi trece.

Si parca te-as vrea inapoi,

Dar nu la fel de rece.

Esti singurul ce poate face,

Inima mea cea mata,

Ce intr-un colt, sfioasa, zace,

Din nou ca sa mai bata.

Acum e prea tarziu oricum,

Sa-ncerc sa te opresc.

Te las, plangand, sa pleci la drum,

Dar inca te iubesc!

Alexandra P.

Poveste cu talc

  Am ascultat aceasta povestioara intr-un video blog si m-a impresionat, asa ca m-am gandit sa o postez si eu.


  Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
  - Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
  Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
  Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
  Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
  Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
  Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
  La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
  Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
  In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
  Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
  Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

A spera=A lupta?

  Tocmai vorbeam cu o prietena si mi-am adus aminte ca mi-a spus odata "Daca sunteti facuti unul pentru celalalt, nu trebuie sa lupti pentru el." Si mi-am adus aminte de vorbele astea, nu pentru ca ma gandeam la lupta pentru a-ti tine persoana draga cat mai aproape, ci la speranta pe care o porti in suflet ca acea persoana sa se intoarca la tine.
  Atunci am realizat ca si speranta este o forma de lupta. Am realizat ca atunci cand noi speram ca persoana pe care o iubim sau cainele pe care l-am pierdut, sa se intoarca la noi, de fapt ne luptam cu noi insine. Ne luptam cu ratiunea noastra, cu orgoliul nostru, cu tot ceea ce ne spune "Nu se va mai intoarce." Noi luptam cot la cot cu speranta si incercam sa ne convingem pe noi insine ca totul va fi bine, chiar si atunci cand stim foarte clar ca nu va fi.
  Dupa cateva minute de gandire, mi-am dat seama ca a spera este cea mai grea si cea mai apriga lupta. Este singura lupta impotriva propriei persoane, care te ajuta, dar in acelasi timp te distruge.
  Dupa o lupta fizica, iesi probabil cu cateva lovituri, care in timp vor disparea. Probabil vei invata sa te lupti mai bine, dar de fiecare data va conta cine iti este adversar.
  Dupa o lupta intr-un joc, ori esti invins, ori invingator. Depinde de armele pe care le ai, daca trisezi sau daca adversarul tau este mai experimentat decat tine.
  Dupa o lupta in care incerci sa castigi pe cineva inapoi, sunt sanse de 50% sa il castigi, si de 50% sa nu il castigi. Indiferent de rezultat, vor fi si alti raniti pe acest "front de lupta".
  Dupa ce speri, timpul te va invata ca nu merita sa speri pentru orice si oricine, te invata ca nu trebuie sa iti asculti intotdeauna inima si multe altele, iar fizic sunt prea mici ranile, fata de cele sufletesti. Este lupta in care iti cunosti limitele, fortele si vointa. Este lupta in care tu te cunosti cel mai bine si sa face sa intelegi de ce esti diferit. Este singura lupta in care fiecare celula din corpul tau contribuie. Este singura lupta unde adversarul este exact la fel de puternic ca si tine. Deoarece adversarul tau esti TU.

  

Indragostita? Din nou? Nu prea cred.

  In ultimele zile, mi se intampla aceleasi lucruri care mi se intamplau si cu un an jumate in urma. oare sunt indragostita din nou? Dar daca as fi, as fi indragostita de aceeasi persoana. se poate sa incep sa iubec din nou aceeasi persoana pe care am mai iubit-o, iar apoi am incetat sa o iubesc? Se pare ca da. Si de fiecare data cand ma intreb: "Incep sa il iubesc din nou?", imi raspund mereu la fel: "L-ai iubit o data. Il poti iubi din nou.". Sau poate, nu am incetat niciodata sa il iubesc, ci doar am incetat sa lupt pentru el.
  Si desi il cunosc de o viata, desi am incredere in el, de fiecare data cand vorbesc cu el sau pun telefonul la ureche pentru a-l suna, inima imi bate din ce in ce mai tare, mi se face un gol in stomac si respiratia mi se taie. Cand ma uit la el, parca nu mai e nimeni in jur si mi se face un gol in stomac, de fiecare data cand ma gandesc la el, incep sa zambesc si realizez ca ma gandesc la el din ce in ce mai mult.
  Incerc sa ma gandesc la el cat de putin posibil, sa nu imi mai pun asa de multe sentimente(cum fac de obicei) si in mare parte reusesc. Dar totusi, de fiecare data cand ma gandesc la el, nu mai aud si nu mai vad nimic, e doar el.
  Cum pot sa ma abtin in a-l iubi, dar in acelasi timp sa il iubesc? Cel mai probabil inima il adora, dar mintea il uraste. Si asa ma intreb mereu: "Il iubesc sau il urasc?"; "Merita iubit sau urat?", dar niciodata nu pot gasi un raspuns cat mai pe placul meu.
  El e baiatul pe care incerc sa il indepartez cat mai mult din inima, dar totusi, sta acolo lipit si ma face sa radiez de fericire. Nu stiu ce anume simte el, sau poate stiu, dar stiu sigur ca e special pentru mine. CEL MAI  SPECIAL.

"Indragosteala"

  Hei! M-am gandit ca acum sa abordez un subiect foarte des intalnit, mai ales in perioada adolescentei. Probabil majoritatea dintre voi, ati simtit cel putin o data acei fiori care iti traverseaza intreg corpul atunci cand baiatul de la clasa vecina iti zambeste, sau atunci cand pe strada chipesul de care toate fetele sunt indragostite, parca ti-a facut cu ochiul. Sunt sentimente pe care ai vrea sa le pastrezi tot restul vietii, deoarece te fac sa te simti bine. 
  Adevarul e ca, sunt minunate acele momente cand incepi sa zambesti, iar prietena ta te intreaba ce e cu zambetul, iar tu nu stii ce sa ii spui, pentru ca tu doar te gandeai la zambetul lui plin de farmec.
  Cu totii ne indragostim si cadem in farmecele iubirii atunci cand frumosul brunet cu ochii caprui care canta la chitara si asculta acelasi gen de muzica, ca si tine, iti zambeste. Incepi sa-ti cauti cat mai multe lucruri in comun cu el, realizezi ca aveti chiar foarte multe, iar apoi incepi sa stai noaptea treaza, deoarece el iti ravasea mintea cu zambete si chiar nu puteai sa adormi.
  Dar ce faci atunci cand ai reusit in sfarsit sa iesi undeva unde va fii sigur si el?! Incepi sa te stresezi: Cu ce ma voi imbraca? Cum imi voi aranja parul? Oare ma va placea? Oare ce parere va avea la inceput despre mine? Si 1000 de astfel de intrebari, care te vor stresa chiar si dupa ce aceasta iesire s-a incheiat. Totusi, daca noi am fii renuntat la toate intrebarile fara rost si am fii fost pur si simplu noi insine, probabil aceasta iesire iesea de 100 de ori mai bine. Dar asta e firea noastra. Incercam sa facem totul bine, stricand totul.
  Am realizat ca baietii nu prea se dau in vant dupa tipe false, doar atunci cand vor sa aiba aventuri cu ele. De aceea si atatea intrebari ale adolescentelor: Falsa de X e mai draguta decat mine? Nu! Nu e. Dar baietilor le e frica de obicei de refuzuri, atunci cand vor o relatie serioasa. Daca o tipa li se pare prea draguta pentru ei, in niciun caz nu ii vor cere o intalnire, pentru ca un refuz le va raspurna toate planurile, iar orgoliul lor este prea mare pentru a primi un refuz, asa ca se multumesc si cu fete care, cred ei, sunt destul de dragute pentru ei.
  Concluzie: NOI INSINE = TOTUL PERFECT

  

Destinul

  Stateam si ma gandeam, oare destinul ne este scris? Sau noi trebuie sa ne construim destinul?

  Oare atunci cand un baiat ne refuza sau aflam ca baiatul pe care abia l-am cunoscut are prietena, este destinul nostru? Oare ne este pregatit ceva mai bun, sau pur si simplu asta ne arata ca trebuie sa luptam pentru ceea ce ne dorim? Oare avem probleme nerezolvate in trecut sau avem pur si simplu un viitor mai bun?

  Uneori imi place sa cred ca visele care nu ni se implinesc si planurile care dau gres, incearca sa ne arateca trebuie sa luptam mai mult si sa nu asteptam ca totul sa fie perfect. Mi-ar placea sa lupt pentru ceea ce imi doresc, daca as stii ca scopul meu merita tot efortul. Urasc sa pierd timp degeaba pe lucruri irealizabile, imposibile, ireale. Dar imi place sa cred ca totul merita o sansa, cat de mica.

  Am ajuns la aceasta concluzie, cand m-am gandit la niste examene oarecare, teze sau teste. Unii muncesc si invata, iar rezultatele sunt satisfacatoare, iar altii din lene sau pur si simplu nu vor, nu invata, iar dupa aflarea rezultatelor, cred ca profesorii au ceva cu ei.
  Asa este si in viata. Cine lupta pentru visele lor,au rezultate satisfacatoare. Iar cei care renunta la vise inainte sa incerce sa lupte pentru ele, dau vina pe soarta sau spun ca au ghinion.

  In concluzie, cred ca destinul ni-l facem singuri. Luptam sau nu luptam. Castigam sau pierdem. Iubim sau uram. Noi alegem.

Iubirea

  Rasfoiam niste poze vechi, le priveam cu oarecare melancolie si ma gandeam, oarecum uimita, cum acest sentiment, iubire, ne poate face sa fim plini de sparante si dragoste, apoi lipsa ei ne seaca de cea mai mica particula de fericire ramasa in noi.

  Ma gandesc la oamenii care spun mereu ca ei plang din dragoste. Oare? Dragostea nu e aceea care ne face fericiti? Care ne face sa avem chef de viata si simtim ca putem zbura? Care ne aduce zambetul pe buze cand ne trezim dimineata? Da, aceea e. Oamenii au impresia ca plang deoarece iubesc prea mult pe cineva. Dar nu. Ei plang defapt din lipsa celuilalt de iubire pentru ei. 

  Acum pobabil o sa intru intr-un subiect destul de delicat. Iubirea neimpartasita. Banuiesc ca, cu totii am placut cel putin o data pe cineva, iar acea persoana nu ne impartasea aceleasi sentimente. Sau placeam o persoana, dar nu am avut niciodata curajul sa ii spunem asta. Si de cele mai multe ori, in aceste cazuri, urmeaza sa pierdem acele pesoane, pentru ca, pe langa faptul ca nu le spunem ce simtim cu adevarat, uitam sa le aratam si cat de mult ii iubim, ca prieteni. Uitam sa le fim prieteni, deoarece ne e frica sa nu ne aratam sentimentele. Uitam sa le fim alaturi cand le e greu si cand au cea mai mare nevoie de noi. 

  Noi, oamenii suntem foarte dificili. Nu ne gandim, ca intr-un final vom murii cu totii si orice lucru facut, chiar cea mai mare tampenie, se va uita cu timpul, deoarece nimic nu dureaza o vesnicie. 

  Prima dragoste. 

  Nu-i asa ca si voi ati iubit pe cineva pana acum? Si va tot intrebati daca acela este alesul, sau daca veti mai iubi pe cineva asa cum ati iubit acea persoana? Da.. cu totii am facut asta. Dar, prima iubire, nu neaparat este cea mai puternica, dar, cred eu, este cea mai speciala. Vom tine minte toata viata prima persoana care ne-a facut sa simtim fluturasi in stomac, care ne facea sa zambim, desi nu era prin jur, care ne-a facut sa varsam primele lacrimi din tristete, care ne-a facut sa ii ducem dorul doar dupa o ora dupa ce v-ati vazut, care v-a facut sa varsati lacrimi de fericire si multe altele. Ma intreb, oare cand voi fii mai mare, imi voi aduce aminte de prima iubire, cu atat de mult drag cum imi aduc aminte acum?

   Prietenii.

  Aici nu ma refer la cum ne poate influenta un prieten relatia de cuplu, ci ma refer la acei prieteni care ne fac sa ne indragostim de ei, fara sa faca nimic special, pur si simplu sa fie ei insisi. Cred ca e cea mai nasoala chestie. Prietenul caruia ii spuneai tot ce se intampla cu tine? Tot ce simti? Tot ce gandesti? Sa fii acum indragostita de el? E o chestie foarte nasoala si sper sa nu treceti niciodata prin asa ceva. Cel mai greu este sa incerci sa deosebesti un sentiment de prietenie, de un sentiment de dragoste. 

  Destinul.

  Vorbeam intr-o zi cu una din prietenele mele, cred, iar eu spuneam ca daca iubesti pe cineva, merita sa lupti pentru el, indiferent de ce sanse ai. Iar ea a spus cel mai intelept lucru pe care l-a spus cineva vreodata  "Daca doi oameni se iubesc, nu trebuie sa lupte unul pentru celalalt." M-a pus pe ganduri si m-am gandit asa: Daca cineva cu adevarat iti e destinat, nu trebuie sa lupti pentru el si sa fortezi soarta, trebuie sa fii intelept si sa astepti pe cel care te asteapta. 

SFARSIT!

  

Baietii

  BAIETII.

  1. Un subiect atat de complicat si totusi atat de simplu. Uneori sunt foarte usor de inteles, alteori, nu iti poti explica deloc ceea ce vor sau ceea ce fac. De obicei, vezi lucrurile clar, doar daca esti inafara unei situatii anume, iar daca esti implicata intr-o situatie, nu iti poti da deloc seama de ce face un baiat anumite lucruri. 
  De exemplu, fetelor, de cate ori v-ati intrebat de ce un baiat va tachineaza si nu ati putut ajunge niciodata la o concluzie si cat de usor va dadeati seama ca o place pe prietena voastra atunci cand o tachina?
  
  2. Baietii si sentimentele. Toate fetele au spun cel putin o data ca baietii sunt niste insensibili, fie din cauza unei iubiri nereusite, in cele mai multe cazuri, fie din cauza baietilor care o tachineaza la scoala. Dar oare s-a gandit cineva vreodata ca baietii chiar simt, chiar daca nu arata asta prea mult? Am vazut multe feluri de baieti: care isi arata sentimentele in public si nu le e frica de parerea altora; care simt foarte multe in adancul sufletului lor, dar nu il arata decat persoanelor apropiate; care simt, dar arata asta doar celor pentru care simt ceva. Sunt tot felul de baieti, dar nu cred ca este niciunul care sa nu simta nimic. "Si baietii plang cateodata", va amintiti? Nu trebuie sa aruncam cu vorbe urate in ei si nici sa ii ranim, pentru ca simt si ei la fel ca voi, poate chiar mai profund.

  3. Fetelor, cu toate cunoasteti acel baiat care este indragostit de voi, dar simtiti ca este cel mai ok sa legati doar o prietenie cu el. Acel baiat care va face sa radeti si voi il tachinati, dar niciodata nu v-ati imagina mai mult de atat. V-ati gandit oare ce simte el? Oare respingere? Sau se simte bine ca macar vorbiti cu el?

  4. "Acel baiat care te face sa razi, sa te simti bine, sa te gandesti mereu la el si sa zambesti doar pentru ca se plimba prin mintea ta. acel baiat caruia nu ii pasa de tine asa de mult pe cat iti pasa tie de el. Acel baiat care a aparut in viata ta, te-a facut sa te simti ca si cum ai fi in al 9-lea cer, iar apoi pleaca si te face sa simti ca nimeni nu te mai iubeste si esti singura pe lume. Acel baiat la care te gandesti non-stop, iar apoi te gandesti daca si el face acelasi lucru. Acel baiat care iti apare in minte din fiecare motiv "stupid" si nu ti-l mai poti scoate din minte toata ziua." 
  DA! Despre el vorbeam. Stii si tu care. Tocmai te-ai gandit la el. Baiatul pe care il placi in secret, dar niciodata nu i-ai spus asta. Poate se gandeste si el la voi. Ar fi bine sa ii spuneti. 

  5. Baiatul ideal. Banuiesc ca avem cu toate in minte un gen de baiat care ni se pare noua a fi PERFECT. 
  Al meu este asa:
-mai inalt decat mine: pentru ca ma simt protejata
-cu parul lung: imi place genul asta de baieti pentru ca am cu ce sa ma joc, tata are parul lung si imi place mult, arata ca asculta muzica buna 
-brunet: de preferat. Poate fi si blond, dar imi plac mai mult brunetii.
-ochii caprui sau verzi de preferat
-sa asculte rock. In niciun caz manele.
-sa fie slabut
   
   In mare cam atat, dar mai sunt si alte detalii.

  6. FOSTUL IUBIT. Am lasat acest subiect pe ultimul plan, deoarece inca incerc sa trec peste asta. Aproape toate am trecut peste prima iubire. Unele mai usor, unele mai greu, altele deloc. Eu fac parte in categoria "deloc". Inca incerc sa aflu daca dupa o despartire baietii se gandesc la fel de intens la ceea ce a fost, ca si noi, fetele. 
  Fie ca e vina fetelor, fie ca este vina baietilor, fie ca e vina amandurora, relatia s-a sfarsit si nu mai avem ce face. Simtim ca totul s-a spulberat in 1000 de bucatele mici si cerul ne-a picat in cap. Simti ca numanui nu ii mai pasa de tine si esti singura pe pamant. Dupa o perioada de timp, fie ca vrem, fie ca nu, incepem sa ne acomodam fara persoana langa care te simteai cel mai bine, chiar daca mai umbla prin capul tau din cand in cand. Si apoi, banuiesc ca toate ati simtit din nou acele sentimente, pe care le aveati inainte, care apar de nicaieri, atunci cand el va spune "Buna!" sau cand va intersectati privirile pe holul scolii. Simtiti o tulburare atunci cand cineva va reaminteste de el din nou si din nou. Va amintiti primii fluturasi in stomac, primul sarut, prima imbratisare si tot ce va leaga de el. Va amintiti cat de mult l-ati iubit si parca l-ati mai iubi. Va patrunde un dor pana in cele mai adancite colturi ale sufletului si parca i-ati sari in brate de dor. Da.. stiu! Si voi v-ati gandit ca nu o sa aiba o reactie prea placuta. Sau poate o sa se gandeasca "Ce aiurita! A uitat ca nu mai suntem impreuna?". La asta ma gandesc si eu de fiecare data cand il privesc. 

  Timpul de obicei sterge sentimentele, dar nu si amintirile.

  SFARSIT!

Filme

  Am ales acest subiect, deoarece imi ocupa o buna parte din timpul liber. Este lucrul pe care il fac mereu atunci cand am o stare aiurea, pe care cu totii am avut-o macar o data, cand simtim ca nu mai avem nevoie de nimic si ne simtim rau si suntem tristi.   

  In primul rand, imi plac filmele din care pot invata ceva. de exemplu "Edward scrissorhands", de unde am invatat ca oamenii cu cele mai multe defecte, pun cele mai multe sentimente in ceea ce fac, asa cum a facut Edward. Sau am mai invatat ca oamenii, in majoritatea timpului, judeca alti oameni, fara a avea nicio dovada clara a ceea ce ei cred. Mi s-a parut interesant pentru ca povestea a pornit banal, de la o bunica, care ii spunea nepoatei ei de ce ninge, dar ajunge sa fie o poveste foarte emotionanta.     
  
  In al doilea rand, imi aleg filmele pe care sa le vizionez in functie de actori. Si avand in vedere ca actorul meu preferat este Johnny Depp, cele mai multe filme la care ma uit, sunt cu el. Si din cele vazute pana acum, mi-a placut mult "Sleppy Hollow", "Dark Shadows" si "Secret Window". Mi-au placut povestile care stau la baza filmelor si de asemenea, filmele sunt reusite.


 
  Cel mai mult imi plac filmele in care ma regasesc. Si cel mai bun exemplu cred ca este "Like crazy". Nu ma regasesc in totalitate (pana acum), dar in mare parte, ma regasesc. Nu m-a impresionat atat de mult filmul propriu-zis, atat cat m-a impresionat faptul ca ma uitam la film si parca ma vedeam pe mine acolo. Mi l-a recomandat o prietena si pentru asta ii multumesc enorm. 

 

   Ador filmele de dragoste. Imi plac deoarece vad noi povesti de dragoste, desi stiu ca astfel de dragoste se gaseste doar in filme. Imi place sa vad persoane care se iubesc, fac orice sa fie impreuna, trec peste orice amandoi. Se poate intampla orice, dar sunt mereu impreuna. De exemplu "Jeux d'enfants", "Love and Basketball", "Dear John", "Juno" si altele.  
  Imi place genul asta de filme deoarece eu mereu am fost lipsita de afectiune. Din partea parintilor am avut, nu ma pot plange, dar pe parcursul anilor, eu am crescut si nu am mai primit destula afectiune, pe cat aveam nevoie. Chiar daca nu recunosc asta, mereu am nevoie de cineva sa imi spuna "Noapte buna!" seara cand ma bag in pat sau de cineva care sa ma stranga in brate atunci cand ma simt singura. 

  In ultimul rand, dar nu cel din urma, IUBESC serialul "Pretty Little Liars". Imi plac povestile de dragoste, misterul si imi place sa "ghicesc" cine este "A". Imi place la nebunie Keegan Allen(Toby Cavanaugh), dar si Ian Harding(Ezra Fitz) si Tylor Blackburn(Caleb Rivers). Cel mai mult imi place cuplul Troian Bellisario(Spencer Hastings)- Keegan Allen(Toby Cavanaugh), dar si celelalte personaje si cupluri imi plac. 

  

SFARSIT!