Imi scriu 6 pacate,
De celelalte 2 fug.
Sunt prea intunecate.
Morbid ma plimb prin ploi ne-atinse,
Prin fluturii de apa,
Gust mierea unor buze stinse,
Pana pamantul crapa.
Sfios ma uit in ochii tai,
O clipa. Apoi trece.
Si parca te-as vrea inapoi,
Dar nu la fel de rece.
Esti singurul ce poate face,
Inima mea cea mata,
Ce intr-un colt, sfioasa, zace,
Din nou ca sa mai bata.
Acum e prea tarziu oricum,
Sa-ncerc sa te opresc.
Te las, plangand, sa pleci la drum,
Dar inca te iubesc!
Alexandra P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu