marți, 24 iulie 2012

Iubirea

  Rasfoiam niste poze vechi, le priveam cu oarecare melancolie si ma gandeam, oarecum uimita, cum acest sentiment, iubire, ne poate face sa fim plini de sparante si dragoste, apoi lipsa ei ne seaca de cea mai mica particula de fericire ramasa in noi.
  Ma gandesc la oamenii care spun mereu ca ei plang din dragoste. Oare? Dragostea nu e aceea care ne face fericiti? Care ne face sa avem chef de viata si simtim ca putem zbura? Care ne aduce zambetul pe buze cand ne trezim dimineata? Da, aceea e. Oamenii au impresia ca plang deoarece iubesc prea mult pe cineva. Dar nu. Ei plang defapt din lipsa celuilalt de iubire pentru ei. 


  Acum pobabil o sa intru intr-un subiect destul de delicat. Iubirea neimpartasita. Banuiesc ca, cu totii am placut cel putin o data pe cineva, iar acea persoana nu ne impartasea aceleasi sentimente. Sau placeam o persoana, dar nu am avut niciodata curajul sa ii spunem asta. Si de cele mai multe ori, in aceste cazuri, urmeaza sa pierdem acele pesoane, pentru ca, pe langa faptul ca nu le spunem ce simtim cu adevarat, uitam sa le aratam si cat de mult ii iubim, ca prieteni. Uitam sa le fim prieteni, deoarece ne e frica sa nu ne aratam sentimentele. Uitam sa le fim alaturi cand le e greu si cand au cea mai mare nevoie de noi. 
  Noi, oamenii suntem foarte dificili. Nu ne gandim, ca intr-un final vom murii cu totii si orice lucru facut, chiar cea mai mare tampenie, se va uita cu timpul, deoarece nimic nu dureaza o vesnicie. 


  Prima dragoste. 
  Nu-i asa ca si voi ati iubit pe cineva pana acum? Si va tot intrebati daca acela este alesul, sau daca veti mai iubi pe cineva asa cum ati iubit acea persoana? Da.. cu totii am facut asta. Dar, prima iubire, nu neaparat este cea mai puternica, dar, cred eu, este cea mai speciala. Vom tine minte toata viata prima persoana care ne-a facut sa simtim fluturasi in stomac, care ne facea sa zambim, desi nu era prin jur, care ne-a facut sa varsam primele lacrimi din tristete, care ne-a facut sa ii ducem dorul doar dupa o ora dupa ce v-ati vazut, care v-a facut sa varsati lacrimi de fericire si multe altele. Ma intreb, oare cand voi fii mai mare, imi voi aduce aminte de prima iubire, cu atat de mult drag cum imi aduc aminte acum?


   Prietenii.
  Aici nu ma refer la cum ne poate influenta un prieten relatia de cuplu, ci ma refer la acei prieteni care ne fac sa ne indragostim de ei, fara sa faca nimic special, pur si simplu sa fie ei insisi. Cred ca e cea mai nasoala chestie. Prietenul caruia ii spuneai tot ce se intampla cu tine? Tot ce simti? Tot ce gandesti? Sa fii acum indragostita de el? E o chestie foarte nasoala si sper sa nu treceti niciodata prin asa ceva. Cel mai greu este sa incerci sa deosebesti un sentiment de prietenie, de un sentiment de dragoste. 


  Destinul.
  Vorbeam intr-o zi cu una din prietenele mele, cred, iar eu spuneam ca daca iubesti pe cineva, merita sa lupti pentru el, indiferent de ce sanse ai. Iar ea a spus cel mai intelept lucru pe care l-a spus cineva vreodata  "Daca doi oameni se iubesc, nu trebuie sa lupte unul pentru celalalt." M-a pus pe ganduri si m-am gandit asa: Daca cineva cu adevarat iti e destinat, nu trebuie sa lupti pentru el si sa fortezi soarta, trebuie sa fii intelept si sa astepti pe cel care te asteapta. 

SFARSIT!
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu