Atunci am realizat ca si speranta este o forma de lupta. Am realizat ca atunci cand noi speram ca persoana pe care o iubim sau cainele pe care l-am pierdut, sa se intoarca la noi, de fapt ne luptam cu noi insine. Ne luptam cu ratiunea noastra, cu orgoliul nostru, cu tot ceea ce ne spune "Nu se va mai intoarce." Noi luptam cot la cot cu speranta si incercam sa ne convingem pe noi insine ca totul va fi bine, chiar si atunci cand stim foarte clar ca nu va fi.
Dupa cateva minute de gandire, mi-am dat seama ca a spera este cea mai grea si cea mai apriga lupta. Este singura lupta impotriva propriei persoane, care te ajuta, dar in acelasi timp te distruge.
Dupa o lupta fizica, iesi probabil cu cateva lovituri, care in timp vor disparea. Probabil vei invata sa te lupti mai bine, dar de fiecare data va conta cine iti este adversar.
Dupa o lupta intr-un joc, ori esti invins, ori invingator. Depinde de armele pe care le ai, daca trisezi sau daca adversarul tau este mai experimentat decat tine.
Dupa o lupta in care incerci sa castigi pe cineva inapoi, sunt sanse de 50% sa il castigi, si de 50% sa nu il castigi. Indiferent de rezultat, vor fi si alti raniti pe acest "front de lupta".
Dupa ce speri, timpul te va invata ca nu merita sa speri pentru orice si oricine, te invata ca nu trebuie sa iti asculti intotdeauna inima si multe altele, iar fizic sunt prea mici ranile, fata de cele sufletesti. Este lupta in care iti cunosti limitele, fortele si vointa. Este lupta in care tu te cunosti cel mai bine si sa face sa intelegi de ce esti diferit. Este singura lupta in care fiecare celula din corpul tau contribuie. Este singura lupta unde adversarul este exact la fel de puternic ca si tine. Deoarece adversarul tau esti TU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu