Nicioata nu am vrut un print pe cal alb. Nici cand eram mica nu imi placeau basmele. Mereu am vrut doar un baiat care sa ma iubeasca neincetat si care sa aiba grija de mine.
De catva timp, cand mai am putin si fac 17 ani, am inceput sa visez la printi pe cai albi. Eu cred ca sunt o persoana realista, dar totusi, astept un "print" (care sper sa poarte adidasi :)) ), pe un cal alb(care sper sa fie negru :)) ).
Mi-as dori pe cineva care sa se prosteasca cu mine, chiar daca se uita toata lumea, am nevoie de cineva care sa imi spuna cand gresesc si sa ma ajute sa imi indrept greseala, am nevoie de cineva care sa ma imbratiseze cand imi e dor si sa ma aduca pe calea cea buna, atunci cand sunt sunt confuza.
As da totul pentru cineva care sa ma iubeasca si sa avem grija unul de altul. As renunta la viata pe care o am, as renunta la prieteni, la familie, la tot, doar ca sa stiu ca voi fii toata viata alaturi de cineva caruia ii pasa de mine, care sa ma tina in brate cand imi e frig si frica, sa il tin in brate cand simte nevoia de iubire sau cand pur si simplu vrea o imbratisare.
As sta in mijlocul unui razboi, pe o stanca in mijlocul unui ocean, pe varful unui munte sau in mijlocul pustiului, numai sa stiu ca sunt acolo cu persoana pe care o iubesc si care ma iubeste.
As lupta ani de zile, fara niciun rezultat, daca as stii ca acea persoana ar lupta pentru mine in aceeasi masura. Mi-as da viata pentru cineva care m-ar mangaia pe obraz si mi-ar spune "Maine, totul va fii bine!", chiar daca stie ca nu va fi, dar simte nevoia sa ma vada zambind. As sacrifica fiecare particula de fericire, ca sa vad acea persoana zambind, sa o vad fericita si simtindu-se implinita alaturi de mine.
Dar deocamdata inca imi astept printul care va aparea pe cal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu