"Vinovatii fara vina"

"You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain't about how hard you hit. It's about how hard you can get hit and keep moving forward; how much you can take and keep moving forward. That's how winning is done! Now, if you know what you're worth, then go out and get what you're worth"- Rocky Balboa

  Noi, oamenii suntem raniti periodic de viata. Si de obicei, fie alegem sa dam toata vina pe altii, fie dam toata vina pe noi insine. Nu putem pune in echilibru greselile pe care le-a fiecare. Avem tendinta sa punem toata vina intr-o singura parte a balantei si nu sa o impartim in mod corect. Ne suparam din lucruri banale si trecem usor peste lucruri importante, grave, care ne schimba viata. Cateodata dam vina pe noi insine, pentru niste lucruri pe care le-am facut in trecut sau nu le-am facut deloc. Chiar daca noi ne-am schimbat, pastram greseli din trecut ca sa ne putem invinovati. Le pastram pentru a avea argumente din care noi sa iesim vinovati, doar ca sa ii protejam pe cei la care tinem, in fata altora. Cel mai corect ar fi sa lasam trecutul in spate si sa ne concentram pe lucrurile pe care trebuie sa le facem acum, in prezent, nu pe ce am facut, nu pe ce vom face, ci pe ce facem acum, doar in momentul prezent. Si pentru ce? Toata aceasta vina pentru ce? Sa ne indepartam de toata lumea, sa luam apararea cui nu trebuie, doar pentru ca ne simtim vinovati ca am facut lucruri in trecut, care acum nu mai conteaza. Nu mai conteaza deloc. Nu mai conteaza pentru noi, pentru ei, pentru nimeni.
  Continuam sa facem lucruri ca sa ne distrugem singuri. Dar oare meritam asta? Meritam sa ne distrugem din cauza unei persoane care nu mai suntem? Care a fost odata "eu", dar care acum a disparut? Cred ca meritam ceva mai bun, meritam lucruri frumoase.
  Dar poate ca nu avem curajul sa luam ceea ce meritam. Lasam lucrurile bune celorlalti, iar noi ramanem fara nimic. Poate avem nevoie doar de cineva care sa ne intinda o mana si sa ne ridice de la pamant,ca sa realizam ceea ce meritam cu adevarat.

Kahlil Gibran

  "Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece. Daca se intoarce, a fost mereu al tau. Daca nu, inseamna ca nu a fost niciodata. " Kahlil Gibran

  Incercam deseori sa ne motivam singuri, sa trecem peste si sa lasam in urma lucruri pe care le-am iubit si poate inca le iubim. Incercam sa uitam momentele frumoase care ne-au facut sa devenim ceea ce suntem azi. Lasam la o parte partile bune si le acoperim cu lucruri urate. Uitam sa apreciem lucrurile care ne fac viata mai frumoasa si care ne fac cu adevarat fericiti si pastram in suflet numai lucrurile rele, apoi incepem sa uram si sa devenim mai rai.
  Si peste ani, cand ne amintim de iubirile ce le-am lasat in urma, ne gandim "Nu s-a intors, inseamna ca destinul nostru nu era sa fim impreuna." Dar oare se gandeste cineva ca nu destinul trebuie sa ne duca langa cei pe care ii iubim, ci noi insine? Ne gandim vreodata ca ar fi bine sa ne intoarcem noi, nu sa ii asteptam pe altii sa se intoarca? Ne intrebam vreodata: "Numai daca s-ar fi intors ar fi fost al meu. Dar nu s-a intors.. Dar oare, a plecat vreodata cu adevarat?"

Imi pare rau

Imi pare rau ca am luptat, atunci cand m-ai rugat sa renunt.
Imi pare rau ca am renuntat, cand m-ai rugat sa lupt.
Imi pare rau ca am plecat, atunci cand aveai nevoie de mine.
Imi pare rau ca nu am venit, atunci ca m-ai chemat.
Imi pare rau ca nu mi-am facut aparitia, atunci cand ma asteptai.
Imi pare rau ca nu ti-am alinat suferinta, atunci cand tipai de durere.
Imi pare rau ca te-am mangaiat, atunci cand sufletul iti plangea.
Imi pare rau ca i-am ascultat pe altii, cand trebuia sa te ascult pe tine.
Imi pare rau ca nu am fost acolo cand trebuia si ca am fost acolo, cand prezenta mea nu te ajuta.
Imi pare rau ca am facut lucrurile pe dos.
Imi pare rau ca nu imi cer scuze pentru toate greselile.
Imi pare rau ca nu te-am chemat, cand am avut nevoie de tine.
Imi pare rau ca ai plecat fara sa-mi iau ramas bun.
Imi pare rau ca am fost o pacoste.

Matrioska

  Oamenii sunt fiinte ce sunt facute sa nu fie singure. Si probabil acum te gandesti: "Ce legatura are asta cu matrioscele? " Ei bine, eu cred ca au. Adica, fiecare om are sau a avut prieteni. Fie ei iubiti sau amici.
  Fiecare om pe care il vedem pe strada, reprezinta cea mai mare papusa. Vedem doar ce este acea persoana in aparenta. Vedem doar ceea ce alege acea persoana sa ne arate. Ne facem o parere despre acea persoana dupa felul in care este imbracata, dupa cum merge sau vorbeste. Ne lasam pacaliti de un zambet, de o lacrima, negandindu-ne daca acestea vin din suflet, sau sunt doar pentru cei ce privesc.
  Pe parcursul timpului, ne facem prieteni si incepem sa ii cunoastem. Fiecare papusa mai mica, inafara de ultimele doua, sunt diferite puncte prin care trece prietenia. Fiecare papusa reprezinta oamenii cand sunt nesuferiti, prietenosi, calmi, tristi, fericiti. Sunt asa, pentru ca incepem sa ii descoperim din ce in ce mai bine, iar ei ne arata cum sunt ei, in toate felurile lor de a fi. Si noi incepem sa ne dam seama cand au un zambet fals sau plang doar pentru a impresiona.
  Cand ajungem sa cunoastem o persoana pana la penultima papusa, ajugem sa iubim acea papusa. Sa iubim calitatile, cat si defectele acelei persoane. Sa cunoastem starea acelei persoane doar dupa modul in care ne spun "Buna!" sau dupa partea de drum pe care merge. Penultima papusa este cea mai simpatica. Ne indragostim de ea fie ca este ciobita putin. Daca ajungem pana la aceasta papusa, inseamna ca suntem cu adevarat speciali pentru acea persoana.
  Insa ultima papusa... Ultima papusa este acea parte din persoana pe care nu o descoperim niciodata. Acea parte care nu o sa fie niciodata descoperita. Fiecare persoana are secrete pe care nu le va sti nimeni niciodata.Acea papusa reprezinta acea parte.
  Pana sa descoperim fiecare papusa, trebuie sa ne chinuim mult sa le desfacem. Trebuie sa deschidem fiecare papusa calm si ferm si sa nu incercam sa desfacem o papusa prea repede sau prea brusc, deoarece riscam sa o spargem.

Ochii tai

   Atat de calmi. Atat de iubitori. Atat de calzi. Atat de blajini. Atat de tandri. Atat de dulci. Atat de aiuriti. Atat de ametiti. Atat de indragostiti. Atat de frumosi. Atat de tristi. Atat de scipitori.
  Ochii tai sunt atat de asa si asa cand te privesc. Ai o privire ce spune multe si totusi nu spune nimic. O privire ce ma doboara de dor si ma ridica inapoi in picioare de tristete. Ei sunt ochii tai. Doar ai tai. Numai ochii tai transmit acea fericire trista. Numai in ochii tai gasesc acea dezamagire stiuta doar de tine, pe care nu vrei sa o impartasesti cu nimeni. Intotdeauna vad in ochii tai, tristetea ce te macina pe dinauntru, dar niciodata nu imi fac curaj sa ti-o spun. Tot in ochii tai gasesc iubirea pe care vrei sa o imparti cu cineva si tot in ochii tai gasesc tristetea din sufletul tau pe care o simti pentru ca nu stii cu cine sa o impartasesti.
  Si acum imi aduc aminte privirile tale dulci si ochii tai plini de iubire. Imi aduc aminte cu tristete de ochii tai intotdeauna blajini si melancolici. Zambesc doar cand ma gandesc la ochii tai.
  Numai tu ai ochii intunecati in lumina si stralucitori in intuneric.
  Ochii tai, ce imi amintesc de iubirea ce a fost odata intre noi, iar acum a fost distrusa de tornada distantei.
  Doar in ochii tai pot gasi iubirea de care am nevoie sa fiu fericita. Doar cand ma uit in ei musc un colt din paradis. Cand ochii tai sunt tristi, ma intristez si eu. Imi simt inima cum se topeste si fiecare nerv cum tremura, cand ochii tai zambesc. Ochii tai ma calauzesc pe drumul intunecat plin de flori si ma feresc de drumul luminos plin de spini.
  Ochii tai... spune-le ochilor tai sa zambeasca. Spune-le ca cineva ii iubeste si sunt veniti din paradis. Spune-le ca sunt cei mai frumosi ochi. Apoi, spune-le sa iti spuna ca eu te iubesc!
  Cat imi e dor de tine! Cat imi e dor de ochii tai!

Ei, oamenii

  O zi obisnuita din viata obisnuita a unui om obisnuit.
  In fiecare zi, aceiasi ochi plictisiti ai oamenilor. Alti ochi sunt flamanzi, altii inlacrimati, altii lipsiti de iubire, plini de iubire sau veseli.
  Unii oameni privesc spre tine cu rautate, curiozitate sau interes. Privesc ca si cum ai avea o insecta uriasa pe spate care ti-ar manca din creier, altii ca si cum ai fi imbracat intr-un tricou cu un mesaj haios, cand de fapt tu esti doar tu insuti.
  Oamenii au tendinta sa critice, sa judece tot ceea ce vad si tot ceea ce nu cunosc. Te critica pentru ceea ce esti si nu incearca sa iti cunoasca personalitatea. Se holbeaza la tine pana incepi sa te gandesti "Oare ce am pe fata?". Te judeca pentru faptul ca nu esti ca ei si pentru ca ai curajul sa fi diferit, sa te imbraci altfel, sa asculti o altfel de muzica si sa iti construiesti o altfel de personalitate.
  Oamenii te izoleaza pentru ca esti unic si ai refuzat sa devi o copie fidela a lor.