Oamenii spun ca iubirea doare. Sustin ca viata nu mai are niciun rost, dupa ce persoane dragi ii parasesc. Isi repeta in continuu ca viata lor e ca si sfarsita, deoarece nu mai au acea persoana alaturi. Dar nu se opresc o clipa sa gandeasca negativ si macar o data sa isi spuna: "Lucrurile astea sunt doar in capul meu."
Iubirea nici nu exista. Exista doar in capul nostru. Ne-o inchipuim doar din dorinta de a ne simti impliniti, dar in realitate acesta e destinul nostru, sa suferim.
Oamenii sunt facuti sa sufere. De aici si ideea fericirii. Ne imaginam ca suntem fericiti, ca apoi, cand lucrul frumos care ne facea sa ne simtim bine dispare, sa ne prindem din nou de plasa lipicioasa a paianjenului numit nefericire.
Si oamenii spun mereu ca au nevoie de persoana care ii faceau fericiti. Dar ei nu au nevoie de persoane. Ei vor sa se simta din nou asa cum se simteau cu acea persoana. Si isi repeta in minte ca nu se vor mai simti asa bine langa nimeni. Si asa este. Nimeni nu ii va face sa se simta la fel cum ii facea acea persoana sa se simta. Dar poate se vor simti mult mai bine langa alta persoana. Si poate, ca sa simta din nou acel sentiment de fericire, trebuie sa lase oamenii sa plece din sufletul lor si sa arda amintiri in focul uitarii.
Dar ne putem invinge destinul plin de suferinta prin pasirea pe drumul iluziilor, lipsit de orice fel de sentiment si urmandu-l pana acesta se infunda, iar viata noastra se sfarseste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu