A trecut mult timp de cand ma pacalesc singura. De cand am in cap ideea ca poate e o piesa din puzzle-ul vietii mele care a plecat si acum imi lipseste. Dar chiar daca a plecat, inca imi place sa o numesc "piesa mea", deoarece a fost prima piesa care a incercat sa imi completeze puzzle-ul. Si stiu ca intr-o zi alta piesa ii va lua locul si piesa mea va gasi alt puzzle, dar pana atunci, as vrea sa o pastrez in suflet ca fiind a mea.
De mult incerc sa o lipesc la loc, dar uit ca am rupt acea piesa cu mult timp in urma, in timp ce incercam sa o pun in locul lipsa ce se afla in puzzle-ul meu. Si eu nu incerc sa lipesc acea piesa in puzzle-ul meu, ci sa ii lipesc miile de bucati in care am rupt-o, sa ii arat ca m-am schimbat, ca nu as mai rupe-o niciodata, iar apoi sa o las sa isi aleaga singura puzzle-ul in care e fericita. Nu am nevoie, chiar acum, de o piesa pentru acel loc gol, dar am nevoie sa imi repar greselile pe care le-am facut cand piesa mea era cea mai speciala pentru mine. Si acum este, dar acum nu mai sunt eu speciala pentru acea piesa.
Totusi, sper ca intr-o zi sa imi gasesc piesa care sa completeze perfect puzzle-ul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu