Au trecut ani de atunci si inca ma trezesc in fiecare dimineata de parca ar fi aceeasi. Ma trezesc gandindu-ma la tine si sfarsind prin a adormi cu gandul tot la tine.
Ma simt ca un soldat plecat pe front dupa ce a pierdut tot ce avea in viata. Pentru ca atunci cand am inceput sa te iubesc, mi-am asumat lucrul asta si am lasat totul deoparte pentru a te iubi, asa cum soldatii se pregatesc pentru razboi in armata. Apoi am ales sa ma inrolez in inima ta, pentru ca era singurul loc in care puteam sa uit de toate grijile, asa cum fac si soldatii cand sunt pe front. Pentru ca fac acelasi lucru in fiecare zi, de ani intregi, fara sa ma intreb de ce fac asta, fara sa pot sa ma intorc din drum si desi neaducandu-mi niciun avantaj, aleg sa ma inrolez din nou si din nou si din nou.
Razboiul asta nu a fost niciodata terminat. Nu aveam nicio certitudine ca voi castiga. Nu stiam daca voi pierde razboiul sau daca ma voi pierde pe mine in razboi. Stiam doar ca trebuie sa duc lupta pana la capat si sa lupt cu toata forta. Asa ca nu am plecat din razboi. Nici macar acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu