Au trecut ani de razboi

Au trecut ani de atunci si inca ma trezesc in fiecare dimineata de parca ar fi aceeasi. Ma trezesc gandindu-ma la tine si sfarsind prin a adormi cu gandul tot la tine.
 
  Ma simt ca un soldat plecat pe front dupa ce a pierdut tot ce avea in viata. Pentru ca atunci cand am inceput sa te iubesc, mi-am asumat lucrul asta si am lasat totul deoparte pentru a te iubi, asa cum soldatii se pregatesc pentru razboi in armata. Apoi am ales sa ma inrolez in inima ta, pentru ca era singurul loc in care puteam sa uit de toate grijile, asa cum fac si soldatii cand sunt pe front. Pentru ca fac acelasi lucru in fiecare zi, de ani intregi, fara sa ma intreb de ce fac asta, fara sa pot sa ma intorc din drum si desi neaducandu-mi niciun avantaj, aleg sa ma inrolez din nou si din nou si din nou.

  Razboiul asta nu a fost niciodata terminat. Nu aveam nicio certitudine ca voi castiga. Nu stiam daca voi pierde razboiul sau daca ma voi pierde pe mine in razboi. Stiam doar ca trebuie sa duc lupta pana la capat si sa lupt cu toata forta. Asa ca nu am plecat din razboi. Nici macar acum.

De-as putea da timpul inapoi

  De-as putea da timpul inapoi, te-as alege tot pe tine. Te-as alege cu tot cu bucurii, cu zambete, cu suferinta, cu ignoranta si cu tot ceea ce insemni TU. Te-am asteptat peste rabdari si te-as mai astepta inca o data si inca o data si inca o data, daca as stii ca la final, vei veni la mine. Te-as strange in brate si mi-as odihni capul obosit de ganduri grele pe pieptul tau puternic si ti-as asculta bataile inimii cu aceeasi placere cu care iti privesc zambetul. Ti-as spune cat de mult te iubesc si cat de mult mi-ai lipsit in tot acest timp in care nu ai fost al meu. Ti-as saruta usor lobul urechii si ti-as sopti cat de bine imi pare ca esti cu mine. Mi-as strecura usor mana in parul tau catifelat si mi-as pune obrazul fierbinte pe obrazul tau abia ras si nu as spune nimic. As profita de bucuria pe care o am cand te tin strans la piept, pentru a putea fi fericita o viata intreaga.

Dragoste neconditionata

  Ai iubit vreodata cu adevarat? Ai simtit ca toata lumea sa invarte in jurul acelei persoane? Ti s-a parut ca acea persoana e perfecta; chiar si defectele deveneau calitati cand era vorba despre acea persoana?

  Mda.. Iubirea nu ar trebui sa fie conditionata nici de starile de zi cu zi, nici de suvita de par care nu vrea sa stea linistita azi si nici de lucrurile pe care le face.
  Cred ca daca e iubire, e iubire si cand dormi si cand esti treaz si cand esti bolnav si cand esti abatut si oricand.

  Cand iubesc, iubesc neconditionat. Pana la urma asa trebuie sa fie iubirea, nu? Neconditionata. Daca e conditionata, mai e iubire?
  Nu te iubesc pentru ca esti intr-un anumit fel. Nu te iubesc pentru ca ascunzi de mine lucrurile pe care tu crezi ca nu vreau sa le vad. Te iubesc pentru ca esti TU.
 
  Deci, ai iubit vreodata cu adevarat?

Imi e teama

  Mereu am crezut ca iubirea te face puternic. Ca te poate ajuta sa treci peste orice: peste distanta, peste timp, peste moarte. Am crezut ca iubirea te tine in viata si tot ea te ajuta sa astepti cat de mult va fi nevoie. Am crezut ca poti tine in suflet persoane dragi, chiar daca nu sunt lunga tine. Dar m-am inselat.
  Iubirea te face slab. Iubirea insasi e o slabiciune. Cand iubesti iti e teama. Iti e teama sa pierzi persoana pe care o iubesti, iti e teama ca nu o sa o mai vezi niciodata, iti e teama ca viata ta nu va mai avea niciun sens fara acea persoana, iti e teama ca te vei pierde tu si vei lasa acea persoana sa sufere.
  Nu-i asa ca cel mai frumos sentiment e atunci cand vezi persoana pe care o iubesti fiind fericita, zambind din tot sufletul? Tocmai de asta iti e teama. Ca la un moment dat nu vei ma putea face acea persoana sa zambeasca, sa se simta bine, sa fie fericita alaturi de tine. Iti e teama ca la un moment dat fericirea acelei persoane nu va mai depinde de noi. Ne e teama ca la un moment dat vom pierde tot ceea ce iubim si tot ceea ce conteaza pentru noi. Ne e teama ca la un moment dat vom pierde iubirea.