Si inima este un muschi. Si ca orice muschi, ea oboseste.
Dupa atata lupta cu mintea noastra, dupa lungi asteptari fara raspuns, dupa stradania de a ne convinge ca cele mai frumoase si nebunesti lucruri sunt facute din inima, dupa suferinta traita in urma unor intamplari nefericite, inima oboseste sa mai creada, sa mai spere, sa mai lupte.
Inima cere o pauza, pentru ca are nevoie de un timp de refacere.
Dupa atata suferinta, inima are nevoie de liniste, de pace. Iar noi, de cele mai multe ori, refuzam sa ii dam aceasta pauza, pentru simplul fapt ca noi inca mai credem in minuni.
Oricat de obosita ar fi, inima noastra niciodata nu renunta sa spere, ea doar renunta sa lupte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu