Indragostita? Din nou? Nu prea cred.

  In ultimele zile, mi se intampla aceleasi lucruri care mi se intamplau si cu un an jumate in urma. oare sunt indragostita din nou? Dar daca as fi, as fi indragostita de aceeasi persoana. se poate sa incep sa iubec din nou aceeasi persoana pe care am mai iubit-o, iar apoi am incetat sa o iubesc? Se pare ca da. Si de fiecare data cand ma intreb: "Incep sa il iubesc din nou?", imi raspund mereu la fel: "L-ai iubit o data. Il poti iubi din nou.". Sau poate, nu am incetat niciodata sa il iubesc, ci doar am incetat sa lupt pentru el.
  Si desi il cunosc de o viata, desi am incredere in el, de fiecare data cand vorbesc cu el sau pun telefonul la ureche pentru a-l suna, inima imi bate din ce in ce mai tare, mi se face un gol in stomac si respiratia mi se taie. Cand ma uit la el, parca nu mai e nimeni in jur si mi se face un gol in stomac, de fiecare data cand ma gandesc la el, incep sa zambesc si realizez ca ma gandesc la el din ce in ce mai mult.
  Incerc sa ma gandesc la el cat de putin posibil, sa nu imi mai pun asa de multe sentimente(cum fac de obicei) si in mare parte reusesc. Dar totusi, de fiecare data cand ma gandesc la el, nu mai aud si nu mai vad nimic, e doar el.
  Cum pot sa ma abtin in a-l iubi, dar in acelasi timp sa il iubesc? Cel mai probabil inima il adora, dar mintea il uraste. Si asa ma intreb mereu: "Il iubesc sau il urasc?"; "Merita iubit sau urat?", dar niciodata nu pot gasi un raspuns cat mai pe placul meu.
  El e baiatul pe care incerc sa il indepartez cat mai mult din inima, dar totusi, sta acolo lipit si ma face sa radiez de fericire. Nu stiu ce anume simte el, sau poate stiu, dar stiu sigur ca e special pentru mine. CEL MAI  SPECIAL.

"Indragosteala"

  Hei! M-am gandit ca acum sa abordez un subiect foarte des intalnit, mai ales in perioada adolescentei. Probabil majoritatea dintre voi, ati simtit cel putin o data acei fiori care iti traverseaza intreg corpul atunci cand baiatul de la clasa vecina iti zambeste, sau atunci cand pe strada chipesul de care toate fetele sunt indragostite, parca ti-a facut cu ochiul. Sunt sentimente pe care ai vrea sa le pastrezi tot restul vietii, deoarece te fac sa te simti bine. 
  Adevarul e ca, sunt minunate acele momente cand incepi sa zambesti, iar prietena ta te intreaba ce e cu zambetul, iar tu nu stii ce sa ii spui, pentru ca tu doar te gandeai la zambetul lui plin de farmec.
  Cu totii ne indragostim si cadem in farmecele iubirii atunci cand frumosul brunet cu ochii caprui care canta la chitara si asculta acelasi gen de muzica, ca si tine, iti zambeste. Incepi sa-ti cauti cat mai multe lucruri in comun cu el, realizezi ca aveti chiar foarte multe, iar apoi incepi sa stai noaptea treaza, deoarece el iti ravasea mintea cu zambete si chiar nu puteai sa adormi.
  Dar ce faci atunci cand ai reusit in sfarsit sa iesi undeva unde va fii sigur si el?! Incepi sa te stresezi: Cu ce ma voi imbraca? Cum imi voi aranja parul? Oare ma va placea? Oare ce parere va avea la inceput despre mine? Si 1000 de astfel de intrebari, care te vor stresa chiar si dupa ce aceasta iesire s-a incheiat. Totusi, daca noi am fii renuntat la toate intrebarile fara rost si am fii fost pur si simplu noi insine, probabil aceasta iesire iesea de 100 de ori mai bine. Dar asta e firea noastra. Incercam sa facem totul bine, stricand totul.
  Am realizat ca baietii nu prea se dau in vant dupa tipe false, doar atunci cand vor sa aiba aventuri cu ele. De aceea si atatea intrebari ale adolescentelor: Falsa de X e mai draguta decat mine? Nu! Nu e. Dar baietilor le e frica de obicei de refuzuri, atunci cand vor o relatie serioasa. Daca o tipa li se pare prea draguta pentru ei, in niciun caz nu ii vor cere o intalnire, pentru ca un refuz le va raspurna toate planurile, iar orgoliul lor este prea mare pentru a primi un refuz, asa ca se multumesc si cu fete care, cred ei, sunt destul de dragute pentru ei.
  Concluzie: NOI INSINE = TOTUL PERFECT

  

Destinul

  Stateam si ma gandeam, oare destinul ne este scris? Sau noi trebuie sa ne construim destinul?

  Oare atunci cand un baiat ne refuza sau aflam ca baiatul pe care abia l-am cunoscut are prietena, este destinul nostru? Oare ne este pregatit ceva mai bun, sau pur si simplu asta ne arata ca trebuie sa luptam pentru ceea ce ne dorim? Oare avem probleme nerezolvate in trecut sau avem pur si simplu un viitor mai bun?

  Uneori imi place sa cred ca visele care nu ni se implinesc si planurile care dau gres, incearca sa ne arateca trebuie sa luptam mai mult si sa nu asteptam ca totul sa fie perfect. Mi-ar placea sa lupt pentru ceea ce imi doresc, daca as stii ca scopul meu merita tot efortul. Urasc sa pierd timp degeaba pe lucruri irealizabile, imposibile, ireale. Dar imi place sa cred ca totul merita o sansa, cat de mica.

  Am ajuns la aceasta concluzie, cand m-am gandit la niste examene oarecare, teze sau teste. Unii muncesc si invata, iar rezultatele sunt satisfacatoare, iar altii din lene sau pur si simplu nu vor, nu invata, iar dupa aflarea rezultatelor, cred ca profesorii au ceva cu ei.
  Asa este si in viata. Cine lupta pentru visele lor,au rezultate satisfacatoare. Iar cei care renunta la vise inainte sa incerce sa lupte pentru ele, dau vina pe soarta sau spun ca au ghinion.

  In concluzie, cred ca destinul ni-l facem singuri. Luptam sau nu luptam. Castigam sau pierdem. Iubim sau uram. Noi alegem.