miercuri, 10 octombrie 2012

Singuratate

  Mi s-a intamplat de cateva ori, dar abia acum mi-am dat seama ce se intampla cu mine. Si realizez ca asa se intampla mereu, mereu, mereu.
  De ce atunci cand avem cele mai multe motive de a fi fericiti, cand ne simtim iubiti si simtim ca nimic nu ne mai lipseste, se intampla ceva si tot ceea ce ne facea fericiti, dispare? De ce dispare? De ce nu ramane? De ce?
  Si apoi, de ce am nevoie sa fie cineva langa mine, ca sa fiu fericita? Singuratatea iti ofera mai multa libertate. Mai multe alegeri. Mai multe oportunitati. Poti fi fericit si singur.
  Oare?
  Daca ne era atat de bine singuri, de ce atunci cand stam in pat seara, inainte sa adormim, ne tot gandit la o anumita persoana si daca am facut ceva in ziua respectiva ca sa ajungem mai apropiati de ea? Dar oare ar merita efortul sa luptam pentru acea persoana, daca nici macar nu ne raspunde macar la acel banal buna?
  Oare cine a incercat macar o data sa renunte la o anumita persoana pentru ca simtea ca e cea mai mare greseala sa se gandeasca in continuare la ea, chiar daca simtea sa ar smulge o bucata din suflet cand ar uita acea persoana? Fara sfatul cuiva, fara opinia cuiva. Din propria initiativa?
  Oare cine a incercat macar o data sa aleaga o persoana de care chiar se simte iubita si sa renunte la cea careia nu ii pasa nici macar daca se simte ok.
  De multe ori ma simt bine singura, iar apoi mi se face dor de cineva. Iar cand sunt alaturi de acea persoana, se intampla ceva si nu mai exista si a doua oara acel moment. De ce?

marți, 2 octombrie 2012

Lucruri pe care obisnuiam sa le fac

  Obisnuiam sa cred ca nu am nevoie de el, ci doar de cineva care sa imi fie mereu alaturi.
  Obisnuiam sa cred ca as putea fi fericita langa oricine care ma iubeste, dar nimeni nu ma poate iubi ca el, iar eu nu pot iubi pe nimeni ca pe el.
  Obisnuiam sa cred ca viata o sa mearga mai departe in sensul bun fara el, dar in fiecare zi in care nu vorbim, imi face inima sa cada in genunghi.
  Obisnuiam sa cred ca l-am iubit, dar iubirea nu cere sa se schimbe.
  Obisnuiam sa cred ca m-a iubit, dar iubirea nu lasa sa plece si nu e indiferenta.
  Obinuiam sa cred ca am nevoie de iubirea lui, dar defapt am nevoie de el.
  Acum obisnuiesc sa cred ca ceea ce a fost intre noi mai are o snsa, dar stiu ca totul s-a sfarsit.

Alexandra P.